UTOPIILE TREBUIESC TĂIATE, NU CAPETELE OAMENILOR!

mai 31, 2007 la 8:54 pm · Înregistrat sub opera si autorul

Cum se stie de cand lumea, primavara inca de timpuriu, la fel si vara, buruienile cresc prin holdele si livezile oamenilor, mai ales cand ploile vin necontenit. Volbura, se catara repede pe tulpinile plantelor celor folositoare, chiar de inabuse, fiindca buruiana fiind, ce vrei sa faca altceva? Neghina, infloreste si ea prin holdele de grau, desi semintele ei, dau numai amareala painii. Dar cum Botanica ne descopera multe feluri de buruieni nefolositoare, trebuia si omul sa inventeze plivitorul si sapa. Uneori nu se pridideste cu cu plivitul lor, caci buruienile cresc repede si voinice! Dar oricum, vine toamna, iarna cu inghetul, si…, aceste maini ale lui Dumnezeu, vor plivi si usca aceste buruieni. Ei, tot asa aduce Dumnezeu, batranetile si slabiile omenesti, de curata gradina sociala de infaptuitorii de rele, fiindca Dumnezeu a intocmit o lege naturala, careia nu ne putem sustrage oricat am fi de smecheri! Da, sigur, sunt si buruieni folositoare pe care le apreciem, cum ar fi : urzica, brusturul, cicoarea, musetelul, etc. O frectie cu urzica invioreaza, si asa mai departe, dar, din orice luat prea mult, poate duce la alergii! Astfel, de prea multa urzicarie si critica, ajungem la vorba lu C.Noica: “de mor si pestii in ape “. Vorba aialalta, cu “stiinta si chimizarea excesiva”, de am ajuns sa nu ne mai putem atinge de apa si hrana, fiindca le-am otravit. Deci, tot Legea sfanta ne va arata un “articol” sau un aliniat”, prin care sa ne insanatosim impreuna cu mediul natural. De fapt ne-a si spus-o Eminescu: “Vom inainta cu toata ticalosia noastra, caci nu avem incotro(…)”. Magul de la Sapanta(George Popp), tocmai despre aceste ticalosii ne vorbea noua, mioriticilor ce umblam cu fluierul pe plaiurile lumii. Apoi, cate un meteorit cazut din galaxia rosie va sti/ori trebuie sa stie, ca nu se aplica poeziei reguli statice, fiindca aceasta s-a manifestat si se manifesta si azi, prin alte legi, poezia plutind pe deasupra “lucrurilor si fiintelor”, coborand acolo numai unde geniul ei ii dicteaza. Uneori un cuvant lumineaza totul. La noi la romani, pentru ca toti>>> continuarea aici >>>