IOAN MICLĂU

Un Badea Cârţan care a trecut oceanele şi mările cu desaga plină de cărţi

ARP — Sun, 24 Feb 2008 22:51:49 +0000

Desigur că numai bunul Dumnezeu ne-a întâlnit, lucru pe care îl cred cu tărie, pe cel care scrie rândurile de faţă şi pe minunatul om şi slujitor al Cărţii româneşti şi al Destinului românesc care este domnul Ioan Miclău, român ardelean stabilit în Asutralia, căci altfel cum să-ţi explici depăşirea distanţei enorme şi comunicarea sufletească profundă ce s-a înstăpânit dintr-o dată între noi !Altfel cum să îţi explici faptul că sufletele noastre rezonează profund descoperindu-ne apropieri sufleteşti, ca şi faptul că la ora aceasta ţin în mână o carte frumoasă (carte frumoasă şi bună, cinste cui te-a scris !) a unui om care trăieşte tocmai la capătul lumii.Cartea se numeşte „SCRIERI ÎN PROZĂ, VOL II”, de dl Ioan Miclău, şi a apărut la Editura Cuget Românesc, în 2007, prin truda harnicului şi împătimitului om de cultură, preotul şi profesorul Al Stănciulescu Bârda.Cartea aceasta ca şi autorul eu sunt realităţi româneşti deosebite. De aceea le voi analiza şi comenta dintr-un punct de vedere aparte, şi anume din punctul de vedere al spiritului românesc, al românismului. Pentru că această carte, dincolo de literele ei, conţine un Văzduh, un Cosmos uriaş de suflet românesc. Iar autorul cărţii, dl Ioan Miclău, care în Australia a înfiinţat o Bibliotecă românească, şi căreia i-a dat numele celui mai mare poet român, a scriitorului total prin care românismul se ridică din straturile adânci ale mitosului şi logosului dacic, turnându-se în formele desăvârşite şi strălucitoare ale spiritului modern, este unul dintre românii care lucrează cu spor la înălţarea sufletului românesc şi a prestigiului nostru în lume !.

Dl Ioan Miclău este din acei patrioţi rari, cu mare greutate, pe care îi dă un popor spre creşterea şi continua lui lucrare în vremi. Din acea categorie din care face parte Badea Cârţan de pildă, şi prietenul meu Ion Crişan, unul dintre cele mai înalte exemplare umane date de acest neam.. El este un Badea Cârţan care a trecut oceanele şi mările cu desaga plină de cărţi, ale neamului său, (cărţi în care se găsesc osemintele strămoşilor săi şi sufletul neamului său) în spate, şi s-a dus în Australia ca să facă acolo cunoscută demnitatea, frumuseţea, tragedia, omenescul şi măreţia neamului său. Dl Ioan Miclău este din acestui scriitori pe care eu îi numesc zidari ai templului românesc, slujitori ai Catedralei Fiinţei naţionale.

L-am comparat pe Ion Miclău cu omul de mare nobleţe spirituală care este omul de ştiinţă şi marele scriitor de conştiinţă al neamului său, Ioan Crişan. Vedeţi, dacă noi nu venim pe lumea aceasta şi în neamul acesta, din propria noastră voinţă, şi nu suntem până la o anumită vârstă decât lucrarea lui Dumnezeu, a părinţilor şi a învăţătorilor noştri, apoi un timp, care este foarte scurt, trăitori şi lucrători pe acest pământ, nici nu suntem în totalitate ceea ce vrem să fim noi în viaţa aceasta…. Sau ceea ce cred alţii despre noi, CI CEEA CE VREA DOMNUL, DUPĂ CE ADUNĂ STROPII DE SUDOARE AI FRUNŢII NOASTRE, ŞI GEMETELE, DURERILE ADÂNCI ALE CREAŢIEI, CU PRODUSELE TRUDEI NOASTRE OMENEŞTI, PUSE ÎN SLUJBA CREŞERII CULTURII, A ŢĂRII TALE.>>>>Stefan Dumitrescu >>

“BIBLIOTECARUL DE LA ANTIPOZI ”

ARP — Sat, 15 Dec 2007 00:34:19 +0000

AGENDA PRIMILOR PAŞI !

Biblioteca “MIHAI EMINESCU”

2006 -13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 – AUSTRALIA

Biblioteca “Mihai Eminescu” a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie ,1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26, ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment(mai putin cunoscut), Septembrie 1851, cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind, D.Bratianu. Deci, idea unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU, dar de serviciu public pentru comunitatea romaneasca, pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca sa imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si a unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: “Romania Evolutie in Timp si Spatiu” , “Romania in Documente si Album” . La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei “Iosif Vulcan”, aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi>>>>>

“SUNT ROMÂN ŞI PUNCTUM, ORIUNDE AŞ TRĂI ÎN LUME”

ARP — Sat, 15 Dec 2007 00:34:11 +0000

A marturisi de ce scriu, inseamna sa-mi povestesc viata mea intreaga. Sa repet deci convingerea mea despre un adevar ce atarna eventual de pronia cereasca, fiindca asa este omul intocmit, a fi superior intre fiinte. Cu ganduri, cu iubiri, sociabil, orgolios, cu infinite imaginatii despre propria-i viata. Dar, cand incerci a face o marturisire despre tine, despre tine ca individ, si inca traitor departe de locurile tale natale, dus de destin si imprejurari, psihologia ta capata valente ceva mai nteresante. Personalitatii tale i se adaoga, sau i se desprind, valori care rabufnesc spre a fi exteriorizate, adica spre a te regasi pe tine in raport cu lumea din jur. Lupta pentru a supravietui nu este o noutate, astfel in scriere incercam intotdeauna o cautare, o explicare a realitatii in care te afli, dar este si o deschidere de cai si idei spre a te emancipa, a-ti gasi un loc in sistemul social in care traesti. Asadar, la un moment dat observ ca, de fapt, nu scriu numai pentru mine, chiar scriu pentru cei in mijlocul carora exist si ma misc. Scriu cu idea sincera ca simt si doresc o societate cat mai perfecta, unde eticul si esteticul sa primeze in relatiile noastre de zi cu zi, si unde sa-mi gasesc si eu locul meu ca individ. In Australia, sunt editorul revistei de arta si cultura “Iosif Vulcan”, am lansat recent o adresa catre cititorii revistei, in care de fapt se observa limpede pentru cine scriu, dar si directia mea de orientare spre o miscare literara careia imi place sa ma atasez. Adresa este intr-un cuvant, o adevarata marturisire proprie:>>>>>

DIN EXPERIENŢA ISTORIEI….

ARP — Sat, 15 Dec 2007 00:34:03 +0000

Daca a venit vremea unei noi desteptari la romani, atunci din experienta Istoriei ar trebui sa invatam ceva! Va trebui sa invatam a fi parte unitara in ceea ce se cheama “unitate in diversitate”, adica sa invatam a valorifica specificul nostru national, scoala si gandirea proprie, fara a copia pe nimeni! Sigur, intotdeauna a stiut Romania a lua ce e bun si folositor din experienta altor tari, vecine sau mai indepartate, dar de aci si pana a ajunge la fenomenul de a te atinge de identitatea ta este o alta poveste. Este nuanta unei fante cazande inafara regulei, ce ne atentioneaza ca suntem la un orizont neprielnic, poate la o varianta a acelui protocronism de care amintea dl. Gratian Cormos, in ANALIZE SI FAPTE, si a cartii ce urmeaza a se scrie! De-alungul istoriei, am mai experimentat noi asemenea fenomene, ce pot fi adunate in vechiul si arhicunoscutul proverb: “Pestele mare inghite pe cel mic”, dar, inainte de a ne acoperi cu proverbe de tot felul, sa ne vedem pe noi insine in propria noastra istorie! Sa identificam adevarul realitatilor, din trecut si prezent, fara rasuciri maestre si filosofii politice, uneori de-a dreptul mioape inspre viitor. Trebuie sa invatam din istorie, chiar daca nu ne plac, adevaruri ale greselilor ce noi le-am comis, nimeni altcineva, si de care sa tinem cont spre a nu le repeta!” Sa luam un exemplu, bunaoara, din ceea ce se cheama “victima politica”. Victima politica a fost Al.Ion Cuza, victima politica a fost Mihai Eminescu, la fel Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga, etc, astea doar din istoria moderna, deci apropiata. Iata la finele secolului XX, odata cu caderea comunismului, sistem copiat in totalitate, avuram iar o victima politica, in persoana lui N.Ceausescu. Sa recunoastem specificul si traditia de viata a fiecarui popor, dar oricum, specificul nostru romanesc, nu gasea suport in idea “colhozurilor rusesti”! Sa observam un aspect economic, azi foarte interesant. Oare, solul nostru fertil, nu ar creste capsunile cele mai frumoase din lume? La noi nu>>>>>

GÂNDURI DESPRE ROMÂNI

ARP — Sat, 15 Dec 2007 00:33:55 +0000

Ma gandesc si ma infior la Romani, cei ce nu am vrea ca prin soarta noastra din lume si a politicii de acolo, de acasa, sa ajungem aromani, asa cum de fapt istoria aromanilor de azi au facut-o, si pe vremuri, tot neglijentele fratilor nostri romani. Ma infior uneori, zau, daca nu am terminat nici acum galcevile noastre despre fanarioti si turci, despre legionari, fascisti si nazisti, nu stiu cand om termina-o cu galcevile comuniste. Poate peste un secol, doua. Casa e gata sa se prabuseasca pe noi, si noi ne strangem de gat unii pe altii, de la ‘opinca pana la vladica’. Si vorba veche populara: “cand pisica nu-i acasa soarecii se urc pe masa”, zice vorba populara, fiindca vorba universitara nu se prea aude. Ce avem noi cu vecinii? Sa ne ingrijim propria gradina, adica, sa curatim “cornii de omizi”, sa smulgem buruienile, sa plantam flori, sa tinem curat,si vecinii isi vor vedea si ei de treaba lor, vazandune ocupati cu de-ale noastre cele gospodaresti. Dar daca guvernele se vor interesa tot timpul sa vada ce au altii in gradina, dar nu o vad pe a lor ca se cere ingrijita, atunci…! Dar ce politica se face azi? Ce democratii? Ce pluralisme? Ca la noi la nimenea! Slobozenie universala, 140 de partite pestru 24 de milioane de locuitori. Domnul Ion Iliescu a doborat si recordul Vestului si Occidentului, cu liberalizarea adusa dupa lovitura de stat din 1989. Ia calculati media de membrii pe partid romanesc, si vedeti intelepciunea Udemereului, care aduna toti maghiarii, secuii, ciangaii, si alte convertituri, ca devenira majoritari dupa legile UE, si azi se bate Bela, burta la burta cu Basescu. Dar Romanii duc flori acum sa-i aniverseze marelui Politic Iliescu, onomastica. Mai ales ca ne-a mai democratizat si cu un rege al Tiganilor, bucurandui pe europeni. Dar ai nostrii, urmasii moscovitilor, sau pus pe ros oase, zugrumanduse reciproc. Zicea V.Alecsandri intr-un proverb tot popular cam asa:>>>>>

Un moment in istoria literaturii romane din Australia : revista ” Iosif Vulcan “

ARP — Sat, 15 Dec 2007 00:33:45 +0000

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!” De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor. Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!
Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

GÂNDURI DE LA ANTIPOZI

ARP — Sat, 15 Dec 2007 00:24:45 +0000

Sunt bolnav sufleteste sa vad literatura asta romaneasca, inundata de fel de fel de mojicii. Am ajuns sa citim si sa vedem, luate drept metafore, epitete si stil literar de exprimare, fie masculine s-au feminine toate partile organelor intime sexuale? Li se da simboluri, care desigur nu pot fi decat sodomice! Daca pana acum ne batjocoream pe tema ca incepem sa uitam dulcea limba romaneasca, acum poftim, palme si peste celalat obraz, ca oamenii nostri nu invata engleza, ce nenorocire!! Nu mai vorbesc de neologismele folosite azi, fiindca in nici un dictionar romanesc nu mai gasesti derivatiile, unde radacina cuvantului primeste sufixe sau prefixe, de sa te apuuce rasul. Construim o noua Limba? Criticii literari adevarati, sunt acum pe pozitia ursului, vrand sa verifice daca are fagurele miere, se trezeste incarcat de viespi multi, fiindca nimerise la alt soi de stupina.>>>>>>>

Despre repere :Raoul Sorban

ARP — Sat, 15 Dec 2007 00:13:48 +0000

„Peste toate avatarurile unei biografii frământate, Raoul Şorban rămâne o mare conştiiţă, un reper de atitudine neabatută de pe drumul drept al închinării la un ideal. Un ideal de înalt umanism, cu rădăcini într-o neînfrântă credinţă în poporul căruia îi aparţine, în destinul lui istoric şi în capacitatea lui de trăire înaltă, europeană”. (Adrian Riza – despre Raoul Şorban – „Chestiunea maghiară”)Om, cu multiple daruri, intelectual, scriitor, istoric, critic, Raoul Şorban ne aduce, prin scrierile sale adunate în cartea intitulată „Chestiunea maghiară”, o cronică a unor evenimente istorice întinse pe câteva secole, inclusiv al celui în care am intrat, despre pretenţiile guvernelor perindate la conducerea Ungariei, asupra unor teritorii transilvănene cuprinse câtăva vreme în imperiul habsburg, trecut şi acesta ca altele, la raftul arhivelor istoriei universale. Veşnicele vise de revizionism şi iredentism maghiar nu au făcut altceva decât să aducă aceleaşi veşnice suferinţe şi dureri cetăţenilor ambelor ţări. Vor putea fi aceste pretenţii, bine mascate, îmbrăcate politic în fel şi fel de neologisme social-economice, compatibile ideilor de viitor al Uniunii Europene?Nu aş crede aşa ceva. Dar multe n-am crezut noi şi de toate am avut parte. Până şi pentru publicarea poeziei lui G. Cosbuc, „Decebal către popor”, publicată în „Tribuna Ardealului”, şi a unui articol intitulat: „Dacismul în literatură”, al autorului Gh. Dancus, guvernul horthyst îl condamna pe autor la închisoare, aspect pe care Raoul Şorban îl înscrie în cartea sa amintită mai sus. Iată cum s-a motivat sentinţa dată de Tribunalul Regal Ungar din Cluj, Consiliul Special de 5 membri, nr. B 316069/1941:” În numele Sfintei Coroane Maghiare! >>>>>

Despre repere : Zoe Dumitrescu-Busulenga

ARP — Sat, 15 Dec 2007 00:11:57 +0000

CATEVA REPERE CE DEFINESC ACTIVITATEA LITERARA A DOAMNEI ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA
In primul rand trebuie sa recunoastem adevarul ca, acest nume spune mult in filele Istoriografiei Culturii si Literaturii Romane, in ambele perioade istorice: interbelice si postbelice. Personalitatea Zoiei Dumitrescu-Busulenga, va fi intotdeauna vie in insasi fiinta neamului sau romanesc, prin tot ce a reusit sa gandeasca, sa creeze, sa invete generatii la rand, de la inalta ei catedra de Prof.Universitar, la Bucuresti si Iasi ! Nu se va gasi nicaeri in Romania, o biblioteca, o scoala, o universitate, in al caror proprietate sa nu fie prezente valorile gandirii, studiilor, monografiilor si sintezelor de exceptie a eminentei Profesoare ! Dar cum s-ar putea sa fie altfel, cand, pana si in indepartata Australia, la Biblioteca “Mihai Eminescu”-Wollongong,N.S.W, (bibliotecar fiind autorul acestor randuri), avem fericirea si desigur mandria a va prezenta 2 volume valoroase, la care privesc acum, in acest moment, acordandule o valoare inestimabila, pentru care orice pret oferit, nu m-ar indupleca a ma desparti de ele. Ambele volume sunt prefatate de istoricul literar, criticul literar, prof.univ. Zoe Dumitrescu-Busulenga, pentru Mihai Eminescu. Asemenea lui G.Calinescu, Perpessicius, Ion Cretu, si altii, pentru Zoe, atractia cea mai mare o constituia “fenomenul Eminescu”, poetul “nepereche”, cum il numea Arghezi! Primul volum se intituleaza: “POEZII -M.Eminescu”- 1984, Ed.Eminescu-Bucuresti, iar al doilea volum, la fel: “POEZII -M.Eminescu -1980, Ed.Eminescu – Bucuresti. Fiind “Membru Corespondent” al Academiei Romane, a scris mult, a stralucit prin studiile sale de sinteza, printre care remarcabile vor fi tematici ca: “Renasterea – umanism si dialogul artelor” , “Valori si echivalente umanistice”. Si-a pus in exercitiul muncii, idea, talentul sau patrunzator si de limpede analiza in multe monografii, luand in studiu asa cum stim, personalitati de seama, de geniu, cum au fost, Mihai Eminescu, Ion Creanga, Sofocle, si altii. Aplecanduse cu multa rabdare si studiu asupra “Scrisorilor” lui Mihai Eminescu, explica esentialele radacini si surse din care rasarea imaginatia poetului nostru national, identificand intre acestea domenii largi si bine cunoscute poetului, cum ar fi: istoria, economia, filosofia, dreptul, politica, in general viata sociala romaneasca laica si religioasa, influientele straine, despre razboi, etc.(sa ne amintim de dl.Lahovari si razboiul din 1877) Vesnic in studiu si cercetare, domnia sa, face un studiu aproape amanuntit “Glossei” lui Eminescu, adeverind incaodata in plus, ceea ce realitatea dovedea in adevar, caci Eminescu este actual al tuturor timpurilor, cunoscator al psihologiei oamenilor, astfel luminata cercetatoare da inteles aproape fiecarei strofe din glossa eminesciana.>>>>>>>

UTOPIILE TREBUIESC TĂIATE, NU CAPETELE OAMENILOR!

ARP — Thu, 31 May 2007 17:54:04 +0000

Cum se stie de cand lumea, primavara inca de timpuriu, la fel si vara, buruienile cresc prin holdele si livezile oamenilor, mai ales cand ploile vin necontenit. Volbura, se catara repede pe tulpinile plantelor celor folositoare, chiar de inabuse, fiindca buruiana fiind, ce vrei sa faca altceva? Neghina, infloreste si ea prin holdele de grau, desi semintele ei, dau numai amareala painii. Dar cum Botanica ne descopera multe feluri de buruieni nefolositoare, trebuia si omul sa inventeze plivitorul si sapa. Uneori nu se pridideste cu cu plivitul lor, caci buruienile cresc repede si voinice! Dar oricum, vine toamna, iarna cu inghetul, si…, aceste maini ale lui Dumnezeu, vor plivi si usca aceste buruieni. Ei, tot asa aduce Dumnezeu, batranetile si slabiile omenesti, de curata gradina sociala de infaptuitorii de rele, fiindca Dumnezeu a intocmit o lege naturala, careia nu ne putem sustrage oricat am fi de smecheri! Da, sigur, sunt si buruieni folositoare pe care le apreciem, cum ar fi : urzica, brusturul, cicoarea, musetelul, etc. O frectie cu urzica invioreaza, si asa mai departe, dar, din orice luat prea mult, poate duce la alergii! Astfel, de prea multa urzicarie si critica, ajungem la vorba lu C.Noica: “de mor si pestii in ape “. Vorba aialalta, cu “stiinta si chimizarea excesiva”, de am ajuns sa nu ne mai putem atinge de apa si hrana, fiindca le-am otravit. Deci, tot Legea sfanta ne va arata un “articol” sau un aliniat”, prin care sa ne insanatosim impreuna cu mediul natural. De fapt ne-a si spus-o Eminescu: “Vom inainta cu toata ticalosia noastra, caci nu avem incotro(…)”. Magul de la Sapanta(George Popp), tocmai despre aceste ticalosii ne vorbea noua, mioriticilor ce umblam cu fluierul pe plaiurile lumii. Apoi, cate un meteorit cazut din galaxia rosie va sti/ori trebuie sa stie, ca nu se aplica poeziei reguli statice, fiindca aceasta s-a manifestat si se manifesta si azi, prin alte legi, poezia plutind pe deasupra “lucrurilor si fiintelor”, coborand acolo numai unde geniul ei ii dicteaza. Uneori un cuvant lumineaza totul. La noi la romani, pentru ca toti>>> continuarea aici >>>