Un Badea Cârţan care a trecut oceanele şi mările cu desaga plină de cărţi

Desigur că numai bunul Dumnezeu ne-a întâlnit, lucru pe care îl cred cu tărie, pe cel care scrie rândurile de faţă şi pe minunatul om şi slujitor al Cărţii româneşti şi al Destinului românesc care este domnul Ioan Miclău, român ardelean stabilit în Asutralia, căci altfel cum să-ţi explici depăşirea distanţei enorme şi comunicarea sufletească profundă ce s-a înstăpânit dintr-o dată între noi !Altfel cum să îţi explici faptul că sufletele noastre rezonează profund descoperindu-ne apropieri sufleteşti, ca şi faptul că la ora aceasta ţin în mână o carte frumoasă (carte frumoasă şi bună, cinste cui te-a scris !) a unui om care trăieşte tocmai la capătul lumii.Cartea se numeşte „SCRIERI ÎN PROZĂ, VOL II”, de dl Ioan Miclău, şi a apărut la Editura Cuget Românesc, în 2007, prin truda harnicului şi împătimitului om de cultură, preotul şi profesorul Al Stănciulescu Bârda.Cartea aceasta ca şi autorul eu sunt realităţi româneşti deosebite. De aceea le voi analiza şi comenta dintr-un punct de vedere aparte, şi anume din punctul de vedere al spiritului românesc, al românismului. Pentru că această carte, dincolo de literele ei, conţine un Văzduh, un Cosmos uriaş de suflet românesc. Iar autorul cărţii, dl Ioan Miclău, care în Australia a înfiinţat o Bibliotecă românească, şi căreia i-a dat numele celui mai mare poet român, a scriitorului total prin care românismul se ridică din straturile adânci ale mitosului şi logosului dacic, turnându-se în formele desăvârşite şi strălucitoare ale spiritului modern, este unul dintre românii care lucrează cu spor la înălţarea sufletului românesc şi a prestigiului nostru în lume !.

Dl Ioan Miclău este din acei patrioţi rari, cu mare greutate, pe care îi dă un popor spre creşterea şi continua lui lucrare în vremi. Din acea categorie din care face parte Badea Cârţan de pildă, şi prietenul meu Ion Crişan, unul dintre cele mai înalte exemplare umane date de acest neam.. El este un Badea Cârţan care a trecut oceanele şi mările cu desaga plină de cărţi, ale neamului său, (cărţi în care se găsesc osemintele strămoşilor săi şi sufletul neamului său) în spate, şi s-a dus în Australia ca să facă acolo cunoscută demnitatea, frumuseţea, tragedia, omenescul şi măreţia neamului său. Dl Ioan Miclău este din acestui scriitori pe care eu îi numesc zidari ai templului românesc, slujitori ai Catedralei Fiinţei naţionale.

L-am comparat pe Ion Miclău cu omul de mare nobleţe spirituală care este omul de ştiinţă şi marele scriitor de conştiinţă al neamului său, Ioan Crişan. Vedeţi, dacă noi nu venim pe lumea aceasta şi în neamul acesta, din propria noastră voinţă, şi nu suntem până la o anumită vârstă decât lucrarea lui Dumnezeu, a părinţilor şi a învăţătorilor noştri, apoi un timp, care este foarte scurt, trăitori şi lucrători pe acest pământ, nici nu suntem în totalitate ceea ce vrem să fim noi în viaţa aceasta…. Sau ceea ce cred alţii despre noi, CI CEEA CE VREA DOMNUL, DUPĂ CE ADUNĂ STROPII DE SUDOARE AI FRUNŢII NOASTRE, ŞI GEMETELE, DURERILE ADÂNCI ALE CREAŢIEI, CU PRODUSELE TRUDEI NOASTRE OMENEŞTI, PUSE ÎN SLUJBA CREŞERII CULTURII, A ŢĂRII TALE.>>>>Stefan Dumitrescu >>

Anunțuri

Lasă un comentariu

„BIBLIOTECARUL DE LA ANTIPOZI ”

AGENDA PRIMILOR PAŞI !

Biblioteca “MIHAI EMINESCU”

2006 -13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 – AUSTRALIA

Biblioteca “Mihai Eminescu” a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie ,1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26, ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment(mai putin cunoscut), Septembrie 1851, cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind, D.Bratianu. Deci, idea unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU, dar de serviciu public pentru comunitatea romaneasca, pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca sa imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si a unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: “Romania Evolutie in Timp si Spatiu” , “Romania in Documente si Album” . La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei “Iosif Vulcan”, aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi>>>>>

Lasă un comentariu

“SUNT ROMÂN ŞI PUNCTUM, ORIUNDE AŞ TRĂI ÎN LUME”

A marturisi de ce scriu, inseamna sa-mi povestesc viata mea intreaga. Sa repet deci convingerea mea despre un adevar ce atarna eventual de pronia cereasca, fiindca asa este omul intocmit, a fi superior intre fiinte. Cu ganduri, cu iubiri, sociabil, orgolios, cu infinite imaginatii despre propria-i viata. Dar, cand incerci a face o marturisire despre tine, despre tine ca individ, si inca traitor departe de locurile tale natale, dus de destin si imprejurari, psihologia ta capata valente ceva mai nteresante. Personalitatii tale i se adaoga, sau i se desprind, valori care rabufnesc spre a fi exteriorizate, adica spre a te regasi pe tine in raport cu lumea din jur. Lupta pentru a supravietui nu este o noutate, astfel in scriere incercam intotdeauna o cautare, o explicare a realitatii in care te afli, dar este si o deschidere de cai si idei spre a te emancipa, a-ti gasi un loc in sistemul social in care traesti. Asadar, la un moment dat observ ca, de fapt, nu scriu numai pentru mine, chiar scriu pentru cei in mijlocul carora exist si ma misc. Scriu cu idea sincera ca simt si doresc o societate cat mai perfecta, unde eticul si esteticul sa primeze in relatiile noastre de zi cu zi, si unde sa-mi gasesc si eu locul meu ca individ. In Australia, sunt editorul revistei de arta si cultura “Iosif Vulcan”, am lansat recent o adresa catre cititorii revistei, in care de fapt se observa limpede pentru cine scriu, dar si directia mea de orientare spre o miscare literara careia imi place sa ma atasez. Adresa este intr-un cuvant, o adevarata marturisire proprie:>>>>>

Lasă un comentariu

DIN EXPERIENŢA ISTORIEI….

Daca a venit vremea unei noi desteptari la romani, atunci din experienta Istoriei ar trebui sa invatam ceva! Va trebui sa invatam a fi parte unitara in ceea ce se cheama „unitate in diversitate”, adica sa invatam a valorifica specificul nostru national, scoala si gandirea proprie, fara a copia pe nimeni! Sigur, intotdeauna a stiut Romania a lua ce e bun si folositor din experienta altor tari, vecine sau mai indepartate, dar de aci si pana a ajunge la fenomenul de a te atinge de identitatea ta este o alta poveste. Este nuanta unei fante cazande inafara regulei, ce ne atentioneaza ca suntem la un orizont neprielnic, poate la o varianta a acelui protocronism de care amintea dl. Gratian Cormos, in ANALIZE SI FAPTE, si a cartii ce urmeaza a se scrie! De-alungul istoriei, am mai experimentat noi asemenea fenomene, ce pot fi adunate in vechiul si arhicunoscutul proverb: „Pestele mare inghite pe cel mic”, dar, inainte de a ne acoperi cu proverbe de tot felul, sa ne vedem pe noi insine in propria noastra istorie! Sa identificam adevarul realitatilor, din trecut si prezent, fara rasuciri maestre si filosofii politice, uneori de-a dreptul mioape inspre viitor. Trebuie sa invatam din istorie, chiar daca nu ne plac, adevaruri ale greselilor ce noi le-am comis, nimeni altcineva, si de care sa tinem cont spre a nu le repeta!” Sa luam un exemplu, bunaoara, din ceea ce se cheama „victima politica”. Victima politica a fost Al.Ion Cuza, victima politica a fost Mihai Eminescu, la fel Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga, etc, astea doar din istoria moderna, deci apropiata. Iata la finele secolului XX, odata cu caderea comunismului, sistem copiat in totalitate, avuram iar o victima politica, in persoana lui N.Ceausescu. Sa recunoastem specificul si traditia de viata a fiecarui popor, dar oricum, specificul nostru romanesc, nu gasea suport in idea „colhozurilor rusesti”! Sa observam un aspect economic, azi foarte interesant. Oare, solul nostru fertil, nu ar creste capsunile cele mai frumoase din lume? La noi nu>>>>>

Lasă un comentariu

GÂNDURI DESPRE ROMÂNI

Ma gandesc si ma infior la Romani, cei ce nu am vrea ca prin soarta noastra din lume si a politicii de acolo, de acasa, sa ajungem aromani, asa cum de fapt istoria aromanilor de azi au facut-o, si pe vremuri, tot neglijentele fratilor nostri romani. Ma infior uneori, zau, daca nu am terminat nici acum galcevile noastre despre fanarioti si turci, despre legionari, fascisti si nazisti, nu stiu cand om termina-o cu galcevile comuniste. Poate peste un secol, doua. Casa e gata sa se prabuseasca pe noi, si noi ne strangem de gat unii pe altii, de la ‘opinca pana la vladica’. Si vorba veche populara: „cand pisica nu-i acasa soarecii se urc pe masa”, zice vorba populara, fiindca vorba universitara nu se prea aude. Ce avem noi cu vecinii? Sa ne ingrijim propria gradina, adica, sa curatim „cornii de omizi”, sa smulgem buruienile, sa plantam flori, sa tinem curat,si vecinii isi vor vedea si ei de treaba lor, vazandune ocupati cu de-ale noastre cele gospodaresti. Dar daca guvernele se vor interesa tot timpul sa vada ce au altii in gradina, dar nu o vad pe a lor ca se cere ingrijita, atunci…! Dar ce politica se face azi? Ce democratii? Ce pluralisme? Ca la noi la nimenea! Slobozenie universala, 140 de partite pestru 24 de milioane de locuitori. Domnul Ion Iliescu a doborat si recordul Vestului si Occidentului, cu liberalizarea adusa dupa lovitura de stat din 1989. Ia calculati media de membrii pe partid romanesc, si vedeti intelepciunea Udemereului, care aduna toti maghiarii, secuii, ciangaii, si alte convertituri, ca devenira majoritari dupa legile UE, si azi se bate Bela, burta la burta cu Basescu. Dar Romanii duc flori acum sa-i aniverseze marelui Politic Iliescu, onomastica. Mai ales ca ne-a mai democratizat si cu un rege al Tiganilor, bucurandui pe europeni. Dar ai nostrii, urmasii moscovitilor, sau pus pe ros oase, zugrumanduse reciproc. Zicea V.Alecsandri intr-un proverb tot popular cam asa:>>>>>

Lasă un comentariu

Un moment in istoria literaturii romane din Australia : revista ” Iosif Vulcan „

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!” De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor. Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!
Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

Lasă un comentariu

GÂNDURI DE LA ANTIPOZI

Sunt bolnav sufleteste sa vad literatura asta romaneasca, inundata de fel de fel de mojicii. Am ajuns sa citim si sa vedem, luate drept metafore, epitete si stil literar de exprimare, fie masculine s-au feminine toate partile organelor intime sexuale? Li se da simboluri, care desigur nu pot fi decat sodomice! Daca pana acum ne batjocoream pe tema ca incepem sa uitam dulcea limba romaneasca, acum poftim, palme si peste celalat obraz, ca oamenii nostri nu invata engleza, ce nenorocire!! Nu mai vorbesc de neologismele folosite azi, fiindca in nici un dictionar romanesc nu mai gasesti derivatiile, unde radacina cuvantului primeste sufixe sau prefixe, de sa te apuuce rasul. Construim o noua Limba? Criticii literari adevarati, sunt acum pe pozitia ursului, vrand sa verifice daca are fagurele miere, se trezeste incarcat de viespi multi, fiindca nimerise la alt soi de stupina.>>>>>>>

Lasă un comentariu

Older Posts »